În noaptea de 12 spre 13 august, Perseidele sunt la apogeu. Fenomenul este vizibil de la jumătatea lunii iulie, până pe 24 august, însă în această noapte ploaia de stele poate fi văzută cu ochiul liber, mai ales în natură, departe de lumina artificială.
Numele vine de la traseul meteoriților, care par să se îndrepte spre Pământ dinspre constelația Perseus. Iar fenomenul luminos, coada stelei căzătoare, este numit, de astronomi, meteori.
În condiții ideale, fără nori, cei aflați într-un loc cu aer și cer curat, pot vedea până la 100 de stele căzătoare pe oră, în timp ce din oraș pot fi văzute cel mult 20 de stele.
Chiar dacă știm că stelele se nasc din nori uriași de gaz și praf, strălucrirea stelelor ne impresionează și o asociem în continuare cu divinitatea și puterea magică a nopții.
Legenda care spune că trebuie să-ți pui o dorință de câte ori vezi o stea căzătoare își are originea în strudiile lui Ptolemeu.
Acesta susținea că, uneori, zeii sunt generoși cu oamenii. Când decid să le asculte dorințele, dau la o parte cortina cerului și lasă stelele să cadă pe pământ.