O inițiativă de restaurare a florei și faunei autohtone din ținuturile muntoase scoțiene capătă amploare.
La sfârșitul ultimei ere glaciare, Scoția era un loc cu adevărat sălbatic, unde tigrul de Highland, o pisică sălbatică cu dungi distincte, lupul, linxul și ursul hoinăreau printre pădurile de pini caledonieni. Romanii numeau nordul țării „Marea pădure a Caledonului”. Dar, de-a lungul timpului, oamenii au despădurit pământul pentru lemn, cărbune și agricultură. Speciile indigene precum mistrețul și elanul au dispărut. La începutul secolului al XX-lea, doar 5% din suprafața Scoției era acoperită de păduri.
În prezent, se dorește refacerea ecosistemelor la starea lor naturală necultivată – prin noi eforturi și o matrice de terenuri sălbatice și coridoare naturale care se răspândesc în întreaga țară. Acțiunile celor responsabili se aliniază și, dacă vor avea succes, Scoția va deveni prima națiune „re-sălbăticită” din lume.
Pentru mai multe detalii, puteți accesa articolul integral la următorul link.