Ibisul pleșuv, cândva pe cale de dispariție, revine în Europa

Ibisul pleșuv nordic, vânat până la dispariție în secolul al XVII-lea, a fost readus la viață prin eforturile de reproducere și repopulare din ultimele două decenii. Însă păsările – cunoscute pentru penajul lor distinctiv negru și verde iridescent, capul roșu chel și ciocul lung curbat – nu știu instinctiv în ce direcție să zboare pentru a migra fără îndrumarea bătrânilor născuți în sălbăticie. Astfel, o echipă de oameni de știință și conservatori a intervenit în calitate de părinți adoptivi și instructori de zbor.

„Trebuie să îi învățăm ruta de migrație”, a declarat biologul Johannes Fritz.

Ibisul pleșuv nordic zbura odinioară deasupra Africii de Nord, a Peninsulei Arabice și a unei mari părți a Europei, inclusiv a Bavariei din sudul Germaniei. Păsările migratoare erau, de asemenea, considerate o delicatesă, iar pasărea, cunoscută sub numele de Waldrapp în germană, a dispărut din Europa, deși câteva colonii din alte părți au supraviețuit.

Cum înveți o pasăre cum și unde să zboare?

Eforturile lui Fritz și ale Waldrappteam, un grup de conservare și cercetare cu sediul în Austria, au adus populația din Europa Centrală de la zero la aproape 300 de exemplare de la începutul proiectului lor în 2002.

Performanța a făcut ca specia să treacă de la clasificarea „pe cale de dispariție critică” la „pe cale de dispariție” și, spune Fritz, este prima încercare de a reintroduce o specie de pasăre migratoare dispărută de pe continent.

Dar, în timp ce ibisul manifestă încă nevoia naturală de a migra, acesta nu știe în ce direcție să zboare fără îndrumarea bătrânilor născuți în sălbăticie. Primele încercări de reintroducere ale Waldrappteam au fost în mare parte nereușite deoarece, fără a învăța păsările ruta de migrație, majoritatea au dispărut la scurt timp după eliberare. În loc să se întoarcă în zonele de iernare potrivite, cum ar fi Toscana, Italia, acestea au zburat în direcții diferite și, în cele din urmă, au murit.

Astfel, Waldrappteam a intervenit în calitate de părinți adoptivi și instructori de zbor pentru populația din Europa Centrală, care a fost formată din descendenți ai mai multor colonii din grădini zoologice și a fost eliberată în sălbăticie în speranța creării unui grup migrator. Anul acesta marchează cea de-a 17-a călătorie cu ghizi de migrație conduși de oameni și a doua oară când aceștia au fost forțați să piloteze o nouă rută către Spania din cauza schimbărilor climatice.

Citește articolul integral pe pagina The Associated Press.